cordar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din coardă + sufixul -ar.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cordar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cordar cordare
Articulat cordarul cordarele
Genitiv-Dativ cordarului cordarelor
Vocativ cordarule cordarelor
  1. plăcuță de lemn (de abanos) de care sunt legate coardele la instrumentele cu arcuș.
  2. pană de lemn cu care se răsucește coarda ferăstrăului cu ramă pentru a întinde pânza de tăiat; încordător, sucitor.


Traduceri

Referințe