corectare
română
Etimologie
Din a (se) corecta.
Pronunție
- AFI: /ko.rek'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului corectare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | corectare | corectări |
| Articulat | corectarea | corectările |
| Genitiv-Dativ | corectării | corectărilor |
| Vocativ | corectare | corectărilor |
- acțiunea de a (se) corecta și rezultatul ei; îndreptare, corijare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online