corectură

română

Etimologie

Din germană Korrektur < latină correctura.

Pronunție

• AFI: /ko.rek'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului corectură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	corectură	corecturi
Articulat	corectura	corecturile
Genitiv-Dativ	corecturii	corecturilor
Vocativ	corectură	corecturilor

1. operație de înlăturare a greșelilor tipografice dintr-un text sau dintr-o formă de tipar.
2. (concr.) text tipărit pe care s-a făcut operația de corectură.
3. fiecare dintre modificările operate pe un text corectat.

Cuvinte derivate

• precorectură

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cercăturo

Referințe

• DEX '98 via DEX online