coriandru
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din latină coliandrus < neogreacă ϰορίανδρος (koríandros).
Pronunție
- AFI: /ko.ri'an.dru/
Substantiv
| Declinarea substantivului coriandru |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coriandru | coriandri |
| Articulat | coriandrul | coriandrii |
| Dativ-Genitiv | coriandrului | coriandrilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (Coriandrum sativum) plantă erbacee anuală din familia umbeliferelor, cu flori albe sau roz, cu miros pătrunzator și fructe în formă de globulețe, bogate în uleiuri eterice, fapt pentru care semințele uscate se întrebuințează în industria farmaceutică, a parfumurilor sau drept condiment.
Sinonime
- (reg.) chimen, puciognă, buruiană-pucioasă, piper-alb
Traduceri
plantă; condiment
|
|