cornac

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză cornac.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cornac
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cornac cornaci
Articulat cornacul cornacii
Genitiv-Dativ cornacului cornacilor
Vocativ cornacule cornacilor
  1. persoană care îngrijește și conduce elefanți sau, (p.ext.), alte animale.


Traduceri

Referințe