corobora

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză corroborer < latină corroborare.

Pronunție

  • AFI: /ko.ro.bo'ra/


Verb


Conjugarea verbului
corobora
Infinitiv a corobora
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
coroborez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să coroboreze
Participiu coroborat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a întări, a sprijini, a da putere, a consolida; a confirma.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe