corp
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. corpus. Cf. fr. corps, it. corpo.
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului corp |
||
| n./m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | corp | corpi/corpuri |
| Articulat | corpul | corpii/corpurile |
| Dativ-Genitiv | corpului | corpilor/corpurilor |
| Vocativ | ' | ' |
I.
- totalitatea organelor unei fiinţe vii; organismul considerat ca un întreg anatomic şi funcţional; trup.
- Sufletul şi corpul.
- cadavru.
- denumire a unor structuri anatomice.
- Omul este alcătuit din cap, gât, corp şi membre.
- Corp galben.
- partea principală a unui obiect, a unei construcţii, a unei maşini etc.
- conţinutul unei scrisori (fără formula de introducere şi de încheiere şi fără adresă); cuprinsul unei cărţi.
- (fiz.) agregat de molecule, porţiune de materie cu masă diferită de zero.
- (chim.) substanţa definită (organică sau anorganică).
II.
- totalitatea persoanelor care, prin funcţie sau prin profesiune, formează o unitate deosebită, legal constituită.
- (cu determinări introduse de prepozitia "de") mare [unitate] militară, cuprinzând mai multe divizii, de obicei de aceeaşi categorie.
- Corp de aviaţie.
Sinonime
I.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- Corp străin = particulă care se găseşte într-un tot de altă natură.
- Corp simplu = substantă ale cărei molecule sunt formate din atomi de acelaşi fel; element.
- Corp compus = substanţa chimică ale cărei molecule sunt formate din atomi ai mai multor elemente.
- Corp ceresc = astru.
- Corp geometric = corp mărginit de feţe (plane sau sferice) definite geometric.
- (jur.; în sintagma) Corp delict = obiect care a servit sau era destinat să servească la săvărşirea unei infracţiuni, obiect care poartă urmele unei infracţiuni sau asupra căruia s-a săvârşit infracţiunea, adus în justiţie ca probă materială contra acuzatului.
- (in sintagma) Corp de literă = lungimea paralelipipedului care formează piciorul literei, exprimată în puncte tipografice.
- Corp constituit = colectivitate de persoane organizată, de obicei pe baza unei legi.
- Corp legislativ (sau legiuitor) = totalitatea deputaţilor dintr-o adunare legislativă.
- Corp de gardă = clădire sau încapere pe care o ocupă o gardă militară în timpul serviciului de pază.
- (în vechea organizare a armatei) Corp de trupă = unitate militară independentă.
- (în sintagma) Corp de legi = culegere de legi; corpus.
Locuţiuni
- Corp la corp = (despre modul de desfăşurare a luptelor) faţă în faţă, pieptiş, deschis, în luptă dreaptă; p. ext. înverşunat, aprig.
- De corp = care se referă la trup; care se poartă direct pe piele.
Expresii
- A face corp cu cineva = a se uni, a se asocia cu cineva
- Corp de casă (sau de case) = clădire, casă mare (cu mai multe apartamente sau aripi
Traduceri
organismul considerat ca un tot anatomic şi funcţional
|
|
