cotitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a coti + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ko.ti'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cotitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cotitură cotituri
Articulat cotitura cotiturile
Dativ-Genitiv cotiturii cotiturilor
Vocativ cotitură cotiturilor
  1. cot.
  2. (fig.) transformare calitativă esențială, salt produs în desfășurarea unei acțiuni, a unui eveniment etc.
  3. (rar) ascunziș.
  4. (pop.) golf.


Traduceri

Anagrame

Referințe