crâcnire
română
Etimologie
Din a crâcni.
Pronunție
- AFI: /krɨk'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului crâcnire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | crâcnire | crâcniri |
| Articulat | crâcnirea | crâcnirile |
| Genitiv-Dativ | crâcnirii | crâcnirilor |
| Vocativ | crâcnire | crâcnirilor |
- acțiunea de a crâcni și rezultatul ei; crâcneală.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online