creangă
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Se admite în general că derivă din bg. granka ("ramură") (Weigand, Jb., XV, 168; Pascu, II, 188; Candrea; Scriban; DAR); însă, dimpotrivă, cuvântul bulgar poate proveni din română, atâta vreme cât nu s-a dovedit că este vorba de un cuvânt autentic slav. În bulgară este cuvânt izolat, fără familie, în timp ce în română a dat naștere la numeroase derivații.
Pe de altă parte, nu pare posibil să despărțim cuvântul român de crâng (DAR citează un exemplu, destul de rar, în care se poate chiar identifica creangă cu crug "firmament"); pare prin urmare mai prudent să se plece, ca în cazul acela, de la sl. krǫgŭ ("rotund"). Este posibil să existe o contaminare cu cracă ("ramură").
Pronunție
- AFI: /'kre̯an.gə/
Substantiv
| Declinarea substantivului creangă |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | creangă | crengi |
| Articulat | creanga | crengile |
| Dativ-Genitiv | crengii | crengilor |
| Vocativ | ' | ' |
- ramură a unui copac.
- (fig.) (înv.) ramificație a unei familii de oameni.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
ramură, cracă
|
|
