creangă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : Creangă
Crengi

română

Etimologie

Origine incertă.

Se admite în general că derivă din bulgară гранка (granka, „ramură”) (Weigand, Jb., XV, 168; Pascu, II, 188; Candrea; Scriban; DAR); însă, dimpotrivă, cuvântul bulgar poate proveni din română, atâta vreme cât nu s-a dovedit că este vorba de un cuvânt autentic slav. În bulgară este cuvânt izolat, fără familie, în timp ce în română a dat naștere la numeroase derivații.

Pe de altă parte, nu pare posibil să despărțim cuvântul român de crâng (DAR citează un exemplu, destul de rar, în care se poate chiar identifica creangă cu crugfirmament”); pare prin urmare mai prudent să se plece, ca în cazul acela, de la slavă krǫgŭ („rotund”). Este posibil să existe o contaminare cu cracă („ramură”).

Pronunție

  • AFI: /'kre̯an.gə/


Substantiv


Declinarea substantivului
creangă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ creangă crengi
Articulat creanga crengile
Dativ-Genitiv crengii crengilor
Vocativ creangă, creango crengilor
  1. (bot.) ramură a unui copac.
  2. (fig.) (înv.) ramificație a unei familii de oameni.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Vezi și


Traduceri

Referințe