crin
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din sl. krinŭ < gr. ϰρίνον (krínon).
Pronunţie
- AFI: /krin/
Substantiv
| Declinarea substantivului crin |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | crin | crini |
| Articulat | crinul | crinii |
| Dativ-Genitiv | crinului | criniilor |
| Vocativ | crinulr | criniilor |
- (Lilium candidum) plantă erbacee ornamentală din familia liliaceelor, cu flori albe strălucitoare, în formă de pâlnie şi cu miros foarte puternic.
Sinonime
Cuvinte compuse
Traduceri
plantă: floare
