criticism

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză criticisme.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
criticism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ criticism invariabil
Articulat criticismul invariabil
Dativ-Genitiv criticismului invariabil
Vocativ criticismule invariabil
  1. denumire dată de Kant și de adepții săi propriei lor doctrine filozofice, care considera că orice filozofie și orice cunoaștere trebuie precedată de o „critică” a capacității de cunoaștere însăși.
  2. tendință exagerată de a critica.


Traduceri

Referințe