cronică

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină chronica, franceză chronique.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
cronică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cronică cronici
Articulat cronica cronicile
Dativ-Genitiv cronicii cronicilor
Vocativ cronică cronicilor
  1. lucrare cu caracter istoric, obișnuită mai ales în evul mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice și familiale; letopiseț, hronic.
  2. articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale și culturale de actualitate.
  3. scurtă comunicare oficială privind schimbări în componența guvernului, mișcări în corpul diplomatic etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe