crupă
română
Etimologie
Din franceză croupe.
Pronunție
- AFI: /'kru.pə/
Substantiv
| Declinarea substantivului crupă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | crupă | crupe |
| Articulat | crupa | crupele |
| Genitiv-Dativ | crupei | crupelor |
| Vocativ | crupă | crupelor |
- partea de dinapoi și de sus a trunchiului unor mamifere, cuprinsă între șale și baza cozii.
- regiunea dinspre coadă a cruponului.
- formă de relief alcătuită din două versante care se unesc după o linie; prelungire a unui mamelon.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online