cubicular

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină cubicularius, franceză cubiculaire.

Pronunție

  • AFI: /ku.bi.ku'lar/


Substantiv


Declinarea substantivului
cubicular
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cubicular cubiculari
Articulat cubicularul cubicularii
Genitiv-Dativ cubicularului cubicularilor
Vocativ cubicularule cubicularilor
  1. sclav care avea grijă de camera de culcare a stăpânului.
  2. demnitar roman care se ocupa de camera de culcare a împăraților.


Traduceri

Referințe