cucerit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a cuceri.

Pronunție

  • AFI: /ku.ʧe'rit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
cucerit
Singular Plural
Masculin cucerit cuceriți
Feminin cucerită cucerite
Neutru cucerit cucerite
  1. (despre teritorii) care a fost ocupat cu forța armelor.
  2. (despre trofee, titluri etc.) câștigat.
  3. (despre oameni) care este atras foarte puternic de cineva sau de ceva.


Traduceri

Anagrame

Referințe