cucuruz
 |
română
Etimologie
Origine expresivă.
Se poate pleca de la coc, prin intermediul unui plural colectiv cocuri și cu sufixul -ză, ca în paralelismul bob > buburuz(ă), confer și duduruză.
Totuși, este în legătură cu multe cuvinte străine, confer italiană cocoruzzo („vârf în formă de pară”), salentină cuccuruzzo („grămadă de pietre în formă piramidală”), dialectul din Tarento cucuruzzë („culme rotunjită”), milaneză kokorin („con de brad”), neogreacă ϰουϰούρι (koukoúri, „grămadă de pământ”); așa încât Battisti, II, 997, propune pentru toate aceste cuvinte o bază mediteraniană cuccur, colectivă. Este mai curând vorba de tot atâtea cuvinte expresive, produse de aceleași intenții și cu aceleași mijloace fonetice.
Apare și în bulgară кукуруз (kukuruz), sârbocroată kukuruz, ruteană kukurudz, rusă кукуруза (kukuruza), maghiară kukuricza, săsescă kukeruse, care trebuie să provină toate din română, romani kukorica (din maghiară). Nu se poate explica prin slavă (Miklosich, Türk. Elem., Nachtrag, I, 64; Berneker 640; Vasmer 686; confer opinia contrară a lui Mladenov); astfel încât nu este probabilă derivarea din română, pe baza slavă (Miklosich, Fremdw., 103; Cihac, II, 86; confer DAR; Conev 75). Miklosich, Türk. Elem., I, 334, propusese o origine turcă, neverosimilă.
Pronunție
- AFI: /ku.ku'ruz/
Substantiv
| Declinarea substantivului cucuruz | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cucuruz | cucuruzi |
| Articulat | cucuruzul | cucuruzii |
| Genitiv-Dativ | cucuruzului | cucuruzilor |
| Vocativ | cucuruzule | cucuruzilor |
- (bot.; reg.) porumb (planta și rodul ei).
- (bot.; reg.) fructul coniferelor; con.
- (bot.) (Petasites albus) plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori albe-gălbui dispuse în mici capitule.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
|
|
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online