cuget

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a cugeta (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /'ku.ʤet/


Substantiv


Declinarea substantivului
cuget
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cuget cugete
Articulat cugetul cugetele
Dativ-Genitiv cugetului cugetelor
Vocativ cugetule cugetelor
  1. capacitate de a gândi; gândire.
  2. gând, idee, părere.
  3. imaginație, fantezie.
  4. minte, intelect.
  5. (înv.) intenție, plan, proiect.
  6. conștiință.

Expresii

  • A-l mustra (pe cineva) cugetul sau a avea mustrări de cuget = a fi chinuit de remușcări, a-l chinui (pe cineva) remușcarea, regretul


Traduceri

Referințe