cugetător

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a cugeta + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ku.ʤe.tə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
cugetător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cugetător cugetători
Articulat cugetătorul cugetătorii
Genitiv-Dativ cugetătorului cugetătorilor
Vocativ cugetătorule cugetătorilor
  1. gânditor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe