cultivator

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză cultivateur.

Pronunție

  • AFI: /kul.ti.va'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
cultivator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cultivator cultivatori
Articulat cultivatorul cultivatorii
Dativ-Genitiv cultivatorului cultivatorilor
Vocativ cultivatorule cultivatorilor
  1. persoană care se ocupă cu cultivarea pământului, care seamănă și îngrijește plante de cultură.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
cultivator
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cultivator cultivatoare
Articulat cultivatorul cultivatoarele
Dativ-Genitiv cultivatorului cultivatoarelor
Vocativ cultivatorule cultivatoarelor
  1. mașină agricolă care servește la mărunțirea și afânarea pământului, la distrugerea buruienilor din culturile de plante prășitoare etc.


Traduceri

Referințe