cumpăta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină *compitare (= computare).

Pronunție

  • AFI: /kum.pə'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) cumpăta
Infinitiv a (se) cumpăta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) cumpătez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) cumpăteze
Participiu cumpătat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) (rar) a (se) restrânge, a (se) modera, a (se) tempera.
  2. (v.tranz.) (reg.) a cruța, a economisi.
  3. (înv. și reg.) a (se) îndruma; a (se) decide.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe