cumulus
română
Etimologie
Din franceză, latină cumulus.
Pronunție
- AFI: /'ku.mu.lus/
Substantiv
| Declinarea substantivului cumulus | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cumulus | cumuluși |
| Articulat | cumulusul | cumulușii |
| Genitiv-Dativ | cumulusului | cumulușilor |
| Vocativ | cumulusule | cumulușilor |
- formație de nori groși, albicioși, cu aspect de grămezi izolate, al căror contur se modifică neîncetat și care apar la înălțimi de peste 1000 m, semnalând timp frumos.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online