curăța

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din curat.

Pronunție

  • AFI: /ku.ˈɾə.ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) curăța
Infinitiv a (se) curăța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) curăț
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) curețe
Participiu curățat
Conjugare I

I.

  1. (v.tranz. și refl.) a facedispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine.
    Curăț murdăria de pe jos.
  2. (v.tranz.) a îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă.
    Ea curăță un fruct de coajă.
  3. (v.tranz. și refl.) a (se) vindeca de o boală (de piele).
  4. (v.tranz.) a îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare.
    Curăț praful.
    A curăța un obiect de murdărie.

II.

  1. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) scăpa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău).
  2. (v.refl.) (în limbajul bisericesc) a se mântui, a se purifica.
  3. (v.tranz.) (fam.) a omorî.
  4. (v.refl.) a muri.
  5. (v.tranz. și refl.) a face să rămână sau a rămâne fără nici un ban.

Sinonime

I.

II.

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe