curățenie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din curat + sufixul -enie.

Pronunție

  • AFI: /ku.rə'ʦe.ni.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
curățenie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ curățenie curățenii
Articulat curățenia curățeniile
Genitiv-Dativ curățeniei curățeniilor
Vocativ curățenie curățeniilor
  1. calitatea de a fi curat; starea, înfățișarea unei ființe curate sau a unui lucru curat.
  2. dereticare.
  3. purgativ, laxativ.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe