curcă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din bulgară курка (kurka).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
curcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ curcă curci
Articulat curca curcile
Dativ-Genitiv curcii curcilor
Vocativ curcă curcilor
  1. femela curcanului; (p.ext.) curcan.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A fi (sau a sta, a umbla) ca o curcă plouată (sau beată) = a fi (sau a sta, a umbla) abătut, dezorientat, zăpăcit
  • Nici curcă, nici curcan, = se spune despre cel care nu are o situație precisă
  • Râd și curcile = e din cale-afară de caraghios


Traduceri

Referințe