curcubeu

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
curcubeu
Un curcubeu
Curcubeie (Lychnis coronaria)

română

Etimologie

Probabil cuvânt autohton.

Pare a fi reprezentant al latină *cucuvius („încovoiat”), cuvânt care apare în forma sa masculină, cucurvior, la San Jerónimo (confer Corominas, I, 900). Este vorba de o reduplicare expresivă de la curvus, ca în cucurbae („coardă de alfă”) > venețiană curcuma și de aici neogreacă ϰουρϰούμα (kourkoúma); confer și cucurbita, cucullus. Posibila legătură cu curvus sau concurvare a fost semnalată încă de Lexiconul de la Buda; Cipariu, Gram., 132; Laurian; Cihac, I, 65; Philippide, Principii, 140; Densusianu, Hlr., 104; Tiktin; și combătută de Pușcariu 458.

Celelalte explicații par mai puțin convingătoare. Plecând de la imaginea, curentă în mentalitatea populară, care interpretează curcubeul ca un mijloc de a absorbi apa râurilor pentru a o condensa în nori (Jura arc-boit, retoromană arcobevondo, dialectul din Campagna arcovévere; confer Rohlfs, Quellen, 12), s-a încercat să se explice ultima parte a cuvântului prin latină bĭbĕre. Giuglea, RF, II, 49, pleacă de la un latină *arcus > combibulus (confer REW 2037a), care cu greu ar fi ajuns la rezultatul român (*arcus combibu > *arcurcubeu > *acurcubeu).

Pușcariu, Dacor., VI, 315-7 și DAR, preferă să plece de la circus bĭbit, asimilat la *curcus bĭbit, care „corespunde exact” lui curcubeu; afirmație surprinzătoare, dacă se are în vedere că bĭbit a dat în română be > bea și că, devenind intervocalic acest b trebuia să se piardă; fără a mai vorbi de cât de puțin normală este această compunere în română. După Roesler 39, din persană kalkum; Bogrea, Dacor., IV, 805, se gândea la o posibilă legătură cu cucură. Scriban se gândește la cocobelci, variantă de la culbec, sau cubelc („melc”).

Pronunție

  • AFI: /kur.ku'bew/


Substantiv


Declinarea substantivului
curcubeu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ curcubeu curcubeie
Articulat curcubeul curcubeiele
Genitiv-Dativ curcubeului curcubeielor
Vocativ curcubeule curcubeielor
  1. (met.) arc colorat care apare în aer în urma refracției, reflexiei și dispersiei luminii în picăturile de apă care se află în atmosferă.
  2. (fiz.) fascicul de raze luminoase care apar uneori noaptea pe bolta cerească.
  3. (bot.) (Lychnis coronaria) plantă erbacee, cu frunzele și cu tulpina păroase, cu flori mari, roșii-purpurii și cu fructele sub formă de capsule.

Sinonime

Cuvinte compuse

Vezi și


Traduceri

Referințe