curma
română
Etimologie
Din albaneză kurmue.
Pronunție
- AFI: /kur'ma/
Verb
| Conjugarea verbului curma | |
| Infinitiv | a curma |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
curm |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să curme |
| Participiu | curmat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (despre sfori, frânghii, legături) a strânge tare, a pătrunde în carne; a strangula.
- (v.tranz.) a tăia un lemn de-a curmezișul.
- (v.tranz. și refl.) a (se) frânge, a (se) rupe.
- (v.refl.) (despre oameni) a se apleca de mijloc.
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) întrerupe brusc; a (se) termina.
- (v.tranz. și refl.) a (-și) pune capăt vieții, zilelor; a (se) omorî.
- (v.tranz.) a încheia sau a întrerupe o conversație.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online