curmală
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din tc. kurma (astezi hurma), prin intermediul ngr. ϰουρμάς (kourmás) (astezi χουρμάς). Singularul normal, curma, a fost înlocuit de un singular analogic, format pe baza pluralului curmale.
Pronunție
- AFI: /kur'ma.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului curmală |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | curmală | curmale |
| Articulat | curmala | curmalele |
| Dativ-Genitiv | curmalei | curmalelor |
| Vocativ | ' | ' |
- fructul curmalului, comestibil, brun-roșcat, oval, bogat în zahăr, cu gust dulce și plăcut.
- Curmala este fructul curmalului.
Sinonime
- (bot.) (înv.) finică
Cuvinte derivate
Traduceri
fruct
|
|