cursist

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din curs + sufixul -ist.

Pronunție

  • AFI: /kur'sist/


Substantiv


Declinarea substantivului
cursist
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cursist cursiști
Articulat cursistul cursiștii
Genitiv-Dativ cursistului cursiștilor
Vocativ cursistule cursiștilor
  1. persoană care urmează un curs special (de scurtă durată); cursant.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe