curta

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din curte (după franceză courtiser).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
curta
Infinitiv a curta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
curtez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să curteze
Participiu curtat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face curte unei femei, a căuta să-i câștigi favoarea, dragostea; a curteni.


Traduceri

Anagrame

Referințe