cutare
română
Etimologie
Din latină eccu-talis.
Pronunție
- AFI: /ku'ta.re/
Pronume
- (pron.nehot.) (înlocuiește numele unei persoane sau al unui lucru atunci când nu vrem, nu putem sau nu e necesar să le numim)
- Sunt cutare, îi răspund eu
- (pron.nehot.) (adjectival)
- Cutare persoană
- (pron.nehot.) (repetat) unul... altul, acesta... acela.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din a cuta.
Substantiv
| Declinarea substantivului cutare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cutare | cutări |
| Articulat | cutarea | cutările |
| Genitiv-Dativ | cutării | cutărilor |
| Vocativ | cutare | cutărilor |
- acțiunea de a (se) cuta și rezultatul ei.
- proces de îndoire a stratelor și de formare a cutelor sub acțiunea mișcărilor scoarței terestre.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online