cutremur

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Devastarea cumplită după cutremurul din Sichuan 2008

română

Etimologie

Derivat regresiv din a cutremura.

Pronunție

  • AFI: /ku'tre.mur/


Substantiv


Declinarea substantivului
cutremur
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cutremur cutremure
Articulat cutremurul cutremurele
Dativ-Genitiv cutremurului cutremurelor
Vocativ ' '
  1. mișcare puternică și bruscă, verticală, orizontală sau de torsiune a scoarței pământului, provocată de dislocări subterane, de erupții vulcanice etc.
    Un ușor cutremur de pământ.
  2. (fig.) înfiorare, cutremurare, fior; (p. ext.) teamă, frică, groază.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • (iron.) A fi lovit de cutremur = a fi fricos


Traduceri

Referințe