cuveni

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină convenῑre.

Pronunție

  • AFI: /ku.ve'ni/


Verb


Conjugarea verbului
se cuveni
Infinitiv a se cuveni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(pers. 3) se cuvine
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să se cuvină, cuvie
Participiu cuvenit
Conjugare IV
  1. (v.refl. unipers.) a-i reveni cuiva ceva, a avea drept la ceva.
  2. a fi conform cu cerințele morale.
    Nu se cuvine să facă asta!

Sinonime

Cuvinte derivate

Paronime

Expresii

  • Cum se cuvine = cum se cere; cum trebuie


Traduceri

Referințe