cvorum

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină cvorum.

Pronunție

  • AFI: /'kvo.rum/


Substantiv


Declinarea substantivului
cvorum
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cvorum cvorumuri
Articulat cvorumul cvorumurile
Genitiv-Dativ cvorumului cvorumurilor
Vocativ cvorumule cvorumurilor
  1. număr minim de membri necesar, potrivit legii, pentru ca o adunarefie valabil constituită sau să poată lua o hotărâre valabilă.


Traduceri

Referințe