dăinui
română
Etimologie
Din sârbocroată danovati.
Pronunție
- AFI: /də.i.nu'i/
Verb
| Conjugarea verbului dăinui | |
| Infinitiv | a dăinui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
dăinuiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să dăinuiască |
| Participiu | dăinuit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) (la pers. 3) a continua să existe, să se mențină; a ține, a dura, a persista.
- (v.intranz.) (rar; despre ființe) a trăi, a exista.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online