dărăpăna

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Probabil din latină * derapinare.

Pronunție

  • AFI: /də.rə.pə'na/


Verb


Conjugarea verbului
dărăpăna
Infinitiv a dărăpăna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dărapăn
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dărapene
Participiu dărăpănat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (la pers. 3) a se ruina, a se distruge; (p.ext.) a se nărui, a se surpa.
  2. (v.tranz.) (reg.) a-și smulge părul (de jale, de desperare).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe