dantelă
română
Etimologie
Din franceză dentelle.
Pronunție
- AFI: /dan'te.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului dantelă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dantelă | dantele |
| Articulat | dantela | dantelele |
| Genitiv-Dativ | dantelei | dantelelor |
| Vocativ | dantelă | dantelelor |
- împletitură fină și ușoară cu găurele, reprezentând modele variate, executată (manual sau mecanic) din fire subțiri de ață, de mătase sau de fibre sintetice și folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc.; horbotă.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online