deșira
română
Etimologie
Din latină dĭsĕrrāre. Confer șir.
Pronunție
- AFI: /de.ʃi'ra/
Verb
| Conjugarea verbului (se) deșira | |
| Infinitiv | a (se) deșira |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) deșir |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) deșire |
| Participiu | deșirat |
| Conjugare | I |
- (v.refl.) (despre obiecte înșirate pe ață, în special despre mărgele) a ieși de pe ața pe care au fost înșirate (adesea căzând și împrăștiindu-se).
- Deșiră mărgele.
- (despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme) a se desfășura într-un fir lung continuu.
- Deșiră ață de pe ghem.
- (despre împletituri sau obiecte împletite) a se desface, a se destrăma.
- A deșirat dantela.
- (fig.) (despre oameni sau corpul omenesc) a se destinde în toată lungimea lui.
- (fig.) (rar; despre locuri și peisaje din natură) a se desfășura în față privitorului.
Sinonime
Antonime
- (se) înșira
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a se desfășura
|
|