deștinge

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din latină dēscendere.

Pronunție

  • AFI: /deʃ'tin.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
deștinge
Infinitiv a deștinge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
deșting
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să deștingă
Participiu deștins
Conjugare III
  1. (înv.) a coborî, a se da jos.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe