debarcader

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză débarcadère.

Pronunție

  • AFI: /de.bar.ka'der/


Substantiv


Declinarea substantivului
debarcader
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ debarcader debarcadere
Articulat debarcaderul debarcaderele
Genitiv-Dativ debarcaderului debarcaderelor
Vocativ debarcaderule debarcaderelor
  1. loc pe malul unei ape sau pe un chei, într-un port, amenajat special și prevăzut cu un utilaj adecvat pentru îmbarcarea și debarcarea călătorilor, a animalelor sau a unor materiale.


Traduceri

Referințe