decan

română

Etimologie

Din latină decanus, germană Dekan.

Pronunție

• AFI: /de'kan/

Substantiv

Declinarea substantivului decan
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	decan	decani
Articulat	decanul	decanii
Genitiv-Dativ	decanului	decanilor
Vocativ	decanule	decanilor

1. membru al corpului profesoral universitar însărcinat cu conducerea unei facultăți; grad deținut de această persoană.
2. persoană (aleasă dintre avocați) care conducea baroul avocaților.
3. persoana cea mai în vârstă sau cu vechimea cea mai mare în anumite corpuri constituite.
4. (în biserica anglicană) conducător al unui colegiu de preoți, al unei instituții religioase sau al unui local de cult.

   Decanul de Canterbury.

5. decurion.

Cuvinte derivate

• decană

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online