decemvirat

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină decemviratus, franceză décemvirat.

Pronunție

  • AFI: /de.ʧem.vi'rat/


Substantiv


Declinarea substantivului
decemvirat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ decemvirat decemvirate
Articulat decemviratul decemviratele
Genitiv-Dativ decemviratului decemviratelor
Vocativ decemviratule decemviratelor
  1. formă de guvernământ politic prin care conducerea statului era exercitată de o comisie alcătuită din zece persoane (decemviri).


Traduceri

Referințe