decență

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză décence < latină decens.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
decență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ decență invariabil
Articulat decența invariabil
Dativ-Genitiv decenței invariabil
Vocativ decență invariabil
  1. respect al bunelor moravuri, bună-cuviință; pudoare.


Traduceri

Anagrame

Referințe