decibel
română
Etimologie
Din franceză décibel.
Pronunție
- AFI: /de.ʧi'bel/
Substantiv
| Declinarea substantivului decibel | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | decibel | decibeli |
| Articulat | decibelul | decibelii |
| Genitiv-Dativ | decibelului | decibelilor |
| Vocativ | decibelule | decibelilor |
- unitate de măsură a intensității sonore pe scala logaritmică de intensitate, egală cu o zecime dintr-un bel și notată prin simbolul dB.
Sinonime
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online