declin
română
Etimologie
Din franceză déclin.
Pronunție
- AFI: /de'klin/
Substantiv
| Declinarea substantivului declin | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | declin | declinuri |
| Articulat | declinul | declinurile |
| Genitiv-Dativ | declinului | declinurilor |
| Vocativ | declinule | declinurilor |
- coborâre a unui astru pe bolta cerului înspre apus; asfințire, scăpătare. (fig.) sfârșitul unei glorii, al unei puteri aparținând unei persoane, unui popor, unei civilizații etc.; decădere.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online