decontare
română
Etimologie
Din a deconta.
Pronunție
- AFI: /de.kon'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului decontare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | decontare | decontări |
| Articulat | decontarea | decontările |
| Genitiv-Dativ | decontării | decontărilor |
| Vocativ | decontare | decontărilor |
- faptul de a deconta; operație contabilă prin care se justifică întrebuințarea unei sume primite; decont.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online