decor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză décor.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
decor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ decor decoruri
Articulat decorul decorurile
Genitiv-Dativ decorului decorurilor
Vocativ decorule decorurilor
  1. ansamblu de obiecte care servesc la crearea cadrului în care se desfășoară un spectacol de teatru, balet, film.
  2. (fig.) cadru, ambianță în care se petrece o acțiune; peisaj, tablou.
  3. ceea ce servește pentru a decora ceva; ornament, podoabă; ornamentația interioară sau exterioară a unei clădiri, a unei săli, a unui obiect etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe