decorticator

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a decortica + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /de.kor.ti.ka'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
decorticator
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ decorticator decorticatoare
Articulat decorticatorul decorticatoarele
Genitiv-Dativ decorticatorului decorticatoarelor
Vocativ decorticatorule decorticatoarelor
  1. mașină cu ajutorul căreia se realizează decorticarea.


Traduceri

Referințe