decrepita

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză décrépiter.

Pronunție

  • AFI: /de.kre.pi'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) decrepita
Infinitiv a (se) decrepita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) decrepitez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) decrepiteze
Participiu decrepitat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) produce o decrepitare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe