decret
română
Etimologie
Din franceză décret < latină decretum.
Pronunție
- AFI: /de'kret/
Substantiv
| Declinarea substantivului decret | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | decret | decrete |
| Articulat | decretul | decretele |
| Genitiv-Dativ | decretului | decretelor |
| Vocativ | decretule | decretelor |
- act prin care se stabilesc dispoziții obligatorii sau prin care se reglementează anumite situații individuale, emanat de la organul suprem al puterii de stat.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online